Sa nu ne plecam genunchii niciodata!

Unul din cele mai frumoase discursuri tinute vreodata, chiar daca nu au fost consemnate nicaieri ca fiind cuvintele marelui conducator, reprezinta pe deplin caracterul sau. Din pacate putini se pot lauda cu devotamentul arata de Regele Dac Decebal, care si-a sacrificat viata pentru Tara!

UNDE ODINIOARÃ A FOST SARMIZEGETUSA

Valea Hategului

Valea Hategului

“Timp de cîteva zile am vizitat frumoasa vale a Hategului, unde odinioarã a fost Sarmizegetusa; am umblat din sat în sat în munca de cer­cetare. Am trecut si prin frumoasa si bine întretinuta cetate Maros, de lîngã Vetel, aproape, de Deva, unde, în împrejurimi, am gãsit împrãs­tiate pietre cu inscriptii vechi, pe care le-am adunat”.

Astfel consemna marele is­toric al lumii romane Theodor Mommsen (1817-1903), în Raportul prezentat Aca­demiei de stiinte din Berlin, la 28 octombrie 1857, rezul­tatul cãlãtoriei sale de studii efectuate cu o lunã mai înainte pe locurile strãvechii capitale a Daciei, Sarmizegetusa. Sa­vantul german întreprinsese aceastã cãlãtorie cu sprijinul Academiei din Berlin, în ve­derea strîngerii de material stiintific despre antichitãtile romane de la noi, necesar alcãtuirii corpusului de inscriptii latine, cu a cãrui editare fusese însãrcinat de forul academic berlinez. Prezenta sa în Tran­silvania se înscrie, astfel, ca un moment deosebit de sem­nificativ pe firul traditiilor legãturilor dintre oamenii de stiintã români si strãini, marcînd interesul pe care istoricii occidentali îl purtau istoriei poporului român, strãvechii sale culturi si civilizatii.
În acel an, 1857, cînd Th.Mommsen “vizita Transilvania si vestigiile sale care evocau istoria de început a daco-romanilor, savantul era în plinã afirmate. Apãruserã primele trei volume, între 1854 si 1856, din monumentala sa sintezã Istoria romanã, lucrare care deschisese noi orizonturi în studierea si întelegerea evo­lutiei istoriei romanilor. „Epigrafist, cunoscãtor al institu­tiilor romane, mai ales cele de drept, politic, lingvist, nu­mismat, Mommsen era, fãrã îndoialã, pregãtit ca sã scrie istoria poporului roman — nota profesorul universitar Teohari Antonescu (1866-1910), în prezentarea consa­cratã învãtatului german în volumul III al Enciclopediei române (Sibiu, 1904). În ade­vãr, istoria sa romanã a stîrnit de la început o admiratie generalã si a fost tradusã în mai toate limbile popoarelor culte ale Europei”. (more…)

Romanii (formarea orasului stat Roma)

Intemeietorii Romei antice nu au fost altceva decit o adunatura de transfugi, in special din Alba-Longa, colonie a Lavinium-ului troian si in particular din intreg Latium, Etruria si din alte zonew limitrofe Latium-ului, colectati in asylum-ul creeat de Romulus. Originea eteroclita a componentilor primari ai Rome si-a pus pecetea definitiv asupra caracterului urmasilor, ca si asupra politicii lor de stat si economice, asupra organizarii administratiei, armatei etc.

Citindu-l cu atentie pe Titus Livius, in “Ab urbe condita libri” gasim o prezentare a poporuluiroman de-a lungul timpurilor, incepind chiar cu fundarea Romei. El ne creeaza o imagine a “romanului”, total diferita de cea pe care ne-o infatiseaza scrierile ulterioare. Fara sa gresim, putem afirma ca diferentierea este surprinzatoare. In timp ce scriitorii moderni si contemporani idealizeaza pe omul roman pina la perfectiune sub toate aspectele , scriitorii clasici romani si, ca o chintesenta a lor, Titus Livius mi-l caracterizeaza cu totul diferit, fie descriindu-l direct, fie redind cu fidelitate diferite actiuni si lasin cititorului sarcina de a si-l imagina. Ca origine , romanii, ca si rudele lor foarte apropiate , latinii, erau traci. Tot Titus Livius este acela care ne marturiseste ca “latinii se asemanau cu romanii prin limba si obiceiuri prin felul armelorsi, mai mult ca orice, prin instructia si prin deprinderiloe militare”. Totusi nu trebuie sa ii confundam, din moment ce romanii erau descendenti din troieni, rude foarte apropiate cu latinii. Si iata-i pe tracii-troieni, cu 12 secole inaintea erei noastre (1.194 – 1.184 i.e.n), condusi de Aineas, pribegind in implinirea soartei prescrise de zei si poposind pe malurile fluviului Albula (ibrul de astazi), statornicindu-si “penatii” in Latium, leaganul semintiei latine si al strabunilor albani ai troienilor. Aceasta stramutare din Troia(Ilion) in Latium avea o importanta covirsitoare, de ea depinzind continuitatea vietii spirituale a comunitatii troiene. Primul contact al lui Aineas, in Latium, cu populatia existenta este intilnirea cu Evandros, rege arkadian venit din Pelopones si prieten din tinerete al tatalui eroului troian, Anhises, care trecuse si el prin Arkadia. Se vede aici dinou simbolic, rudenia de neaqm dintre arkadieni, reprezentati prin Evandros, si dardani, reprezentati prin Anhises. Tot simbolica apare si intelegerea dintre Aineas si conducatorul etruscilor Tarchon, numele legendar al intemeietorului celor 12 orase din Etruria. (more…)

Elemente celtice si dacice în calendarul popular

Calendar Celtic

Calendar Celtic

Se pare ca Sâmedru a fost, in vremuri stravechi, nu numai inceput de anotimp, ci si inceput de an nou. In favoarea acestei ipoteze ar pleda si calendarul celtic, a carui structura este cunoscuta sigur. Popoarele celtice, care traiau in partea nord-vestica a Europei, au avut un an impartit in doua anotimpuri (iarna si vara) despartite prin doua hotare ale timpului: 1 mai si 1 noiembrie (Ziua Tuturor Sfintilor). Diferenta de opt zile intre Sângiorz si 1 mai, pe de o parte, si de patru zile intre Sâmedru si 1 noiembrie, pe de alta parte, compenseaza, intr-un fel, diferenta de latitudine geografica intre tinuturile carpato-ponto-danubiene si tinuturile celtice, unde desprimavaratul isi face aparitia ceva mai târziu.

Acceptând corespondenta celor doua perechi de date, din calendarul celtic si calendarul popular românesc, J.G. Frazer scria: „daca aceste termene au relativ putina insemnatate pentru agricultorul european, ele sunt deosebit de importante pentru crescatorul de vite caci, la apropierea verii, el isi scoate vitele pe câmp sa pasca iarba frageda, iar când se apropie iarna le aduce inapoi, in adapostul si caldura grajdurilor. In consecinta, nu pare lipsit de temei ca impartirea celtica a anului in doua semestre, la inceputul lunii mai si la inceputul lunii noiembrie, sa-si fi avut originea in vremurile când celtii erau in primul rând un popor de pastori, a carui hrana depindea de cirezile sale, si, ca urmare, marile epoci ale anului erau legate pentru el de momentul când vitele ieseau din gospodarii la inceputul verii si când se intorceau din nou in grajduri, o data cu sosirea iernii. (more…)

Martisor

Martisor

Martisor

Prima luna a calendarului roman si a treia a celui iulian si gregorian , este dedicata lui Mars zeul razboiului. Denumirile zonale ale lunii—Mart; Martisor; Martiu—pastreaza radacina lingvistica a cuvintului originar sau exprima trezirea la viata a naturii inconjuratoare si incoltirea semintei semanate—Germinar;Geminariu. In luna martie incepe aratul, semanatul, se curata livezile si gradinile, se scot stupii de la iernat si se “reteaza” fagurii de miere utilizati ca leac in medicina populara. Sarbatorile cu data fixa si mobila,
in special Macinicii sau Sfintii, alcatuiesc un stravechi inceput de an agrar, cu obiceiuri vechi si de o mare frumusete.

PREZICERI

In luna aceasta in cite zile va fi negura in atitea in cursul anului vor fi ploi, iar cite zile va fi roua in atitea va fi bruma dupa Pasti si in tot atitea zile in luna august vor fi neguri din care cauza vor fi stricaciuni in holde si poame. Daca in luna martie nu va ploua va fi piine din belsug. De va cadea pastele in aceasta luna si in ziua aceasta va fi ploaie atunci 50 de zile va ploua sau nu va fi senin. In 21 ale lunii ziua este egala cu noaptea si Soarele intra in semnul Berbecelui timp prielnic negotului si calatoriilor. De va fi tunet cind intra Soarele in acest semn atunci va fi frica intre oameni . (more…)

Taierea porcului

Prin ce filiera a ajuns porcul sa fie sacrificat ritual in spatiul etnic romanesc are mai putina importanta. Semnificativ este faptul ca urme extrem de vechi are ritualului sunt pastrate de romani la cea mai insemnata sarbatoare traditionala, Anul Nou. Ritualul taierii porcului aminteste de jertfele aduse in antichitate zeitatilor care apareau si dispareau, se nasteau si mureau in perioadele de innoire a timpului calendaristic.

taierea Porcului

taierea Porcului

Taierea porcilor avea loc intr-o anumita zi, la Ignat (20 decembrie), si intr-un anumit moment al zilei, de obicei in zori sau dimineata. Credinta ca porcul isi viseaza moartea in noaptea de Ignar, prinderea si injughierea animalului, efectuarea diferitelor semne rituale pe corpul neinsufletit, jumulirea parului pentru confectionarea bidinelelor, parlirea sau jupuirea pielii pentru opinci, taierea corpului in bucati etc. ofereau suficiente momente pentru savarsirea practicilor rituale menite sa preintampine stingerea “semintei” porcilor, sa asigure sanatatea gazdei in noul an, sa alunge spiritele rele, sa prezica vremea pe o perioada mai indelungata de timp, sa fertilizeze ogiarele pentru a obtine roade bogate. (more…)